Lună: <span>aprilie 2017</span>

În fiecare zi ne mințim câte puțin.
În fiecare zi alegem să purtăm măștile personajelor pe care le „jucăm”. Sociologii includ între multiplele ipostaze psihosociale ale omului pe cea de „personaj”. Vom deosebi astfel, patru ipostaze principale ori roluri zilnice în viața noastră:

-personajul ca stereotip social sau “ce am datoria să fiu”– ne jucăm rolul aferent poziției pe care o ocupăm în societate. Când purtăm această mască suntem expresia rigidă a imperativelor sociale;

-personajul ca „mască” sau “ce vreau să pară că sunt” – prin care ne prezentăm deliberat într-o anumită ipostază pentru cei din jur, disimulând unele faţete ale propriei personalităţi;

-personajul ca refugiu sau “ce mi se impune să fiu” – conduita impusă de statutul nostru fiind un alibi moral pentru propriul comportament;

– personajul ca ideal personal sau “ce vreau să fiu”– prin care persoanele „volitive” se automodelează în raport cu propriile idealuri şi aspiraţii.

În câte situații ne găsim zilnic? Partener de viață, părinte, angajat, șef, patron, prieten, copil, adult,etc. Cam atâtea măști alegem să purtam zilnic astfel încât interacțiunile noastre să fie „de succes”.
Dar nu cumva ne autoamăgim și, mai ales, nu cumva ne îndepărtăm din ce în ce mai tare astfel de adevăratul „EU”?

De ce am alege să facem asta? Din frică de evaluare, de respingere ori de singurătate.
Alege măcar o dată pe zi să fii TU. Caută să faci acest lucru fiind „ecologic”: exprimă-ți adevăratul sine fără a face rău altora. Binele tău se sfârșește atunci când începe răul celuilalt.
Iar dacă a fi autentic și ecologic, dacă a trăi în acord cu tine însuți îți va aduce mai putine persoane în jur, ei bine, atunci ei nu meritau, de fapt, să fie acolo.
Dacă, însă, acest lucru va atrage oameni sinceri care aleg și ei să îsi exprime propriul sine, ei bine, atunci vei fi câștigat noi prieteni cu care vei putea fi TU.
După cum vezi, alegerea de a fi cine EȘTI este o situație de win-win. Vei câștiga oricum. Și, cel mai important, te vei câștiga pe TINE.
Începe cu primii pași către tine si vei înțelege ca ai ales succesul 💝

„Eh, da, dar tu ai avut timp/susținere/bani” etc

„Hm, da, dar tu nu ai fost în situația mea”
„Da, dar eu nu pot să fac X pentru că nu am cum să nu țin cont de Y”.

Acesta este discursul victimelor perfecte.
Oamenii cu eternul răspuns „da,dar…” sunt cei care găsesc o „explicație” pentru orice. Sau așa cum se spune, „găsesc o problemă pentru fiecare soluție”. Găsesc un motiv pentru care nu pot accepta nici un sfat ori soluție ai putea să le oferi pentru a-și rezolva o situație de viată ori un impas în care se află.

Paradoxul de care te vei lovi este acela că ei sunt cei care îți cer un sfat (sau chiar te vor întreba: „tu cum ai proceda în locul meu?”) dar caută să îți dărâme toate convingerile prin explicații pentru care ei „nu pot” face nimic din ce le propui. Nu te lăsa influențat. Tu (și nimeni altcineva) nu poate sa ofere o soluție potrivită pentru simplul motiv că TU nu ești CELĂLALT. Nu ai cum să te „pui în pielea” altcuiva, să gândești cum ai acționa în o situație similară pentru că tu nu ai același context de viața, nu ai aceleasi simțiri ori gânduri.
Caută doar să îi recunoști dacă se află în preajma ta și alege soluția sănătoasă pentru tine : ferește-te să le dai soluții , îndepărtează-te de ei ori, pur si simplu, povestește-le pe scurt cum ai procedat tu (asta dacă vor să te asculte 😉).
Alege să înțelegi că ei nu doresc decât să își găsească scuze pentru care au rămas „în urmă” și, cumva, asta îi va face să se simtă mai puțin „inferiori” ție.
Alege să rămâi pe drumul tău, să faci pași înspre tine și nu te lăsa demoralizat de faptul că nu îi poți ajuta.

De fapt, ei nu vor să fie ajutați ci doar sa fie compătimiți.
Respectă alegerea fiecăruia și permite-le să decidă singuri dacă și când sunt pregătiți să se întâlnească cu ei înșiși. 💝

“Mă simt atât de nefericit cu job-ul meu” ;
“Mă gândesc cu groază că vine iar ziua de luni și trebuie să mă duc la birou” ;
„Doamne, atât de tare mă enervează colegii / șeful” ;
„Simt că înnebunesc la birou. Aș vrea să fug în lume, să nu mai aud de nimeni și nimic” . ….Etc, etc
Care sunt motivele pentru care ești în situația asta ? Știi că se spune că “dacă nu schimbi nimic, nimic nu se va schimba” ?.