În regie proprie
Închide ochii. Imaginează-ti viața ta desfășurându-se pe o scena. Privește-o de pe scaun, din sala de teatru. Fii spectator. Spectator, nu regizor.
Ce vezi? O întreagă recuzită, mobilă, oameni mulți, interacțiuni.
Ce simți? O strângere de mâna, un sărut, iubire sau ură, grijă sau nepăsare, încredere sau neîncredere, egoism sau altruism?.
Tot ce se petrece acolo, pe scenă, este bazat pe interacțiuni și comunicare, pe interesul, știut sau neștiut, de a obține ceva (material sau spiritual) din acea relație. Ce își ia fiecare dintre actorii de pe scena ta? Ce din toată recuzita ta ajunge la fiecare dintre actori?
Până acum ai stat doar și ai privit.
Acum, deschide ochii.
Unde vrei să fii?
Pe scaun în sală? În afara propriei vieți?
Sau alegi să te ridici, să urci pe scena vieții tale și să te apuci de facut ordine si curățenie?
Alegi să rămâi alături de ceilalți spectatori sau să devii regizorul vieții tale și să te bucuri de aplauzele lor?
Comentarii recente