Stadiile schimbării

1. Precontemplarea este stadiul în care nu există nicio intenţie de schimbare a comportamentului în viitorul previzibil. În acest stadiu, majoritatea persoanelor nu sunt conştiente sau sunt puţin conştiente de problemele lor; cu toate acestea, familiile, prietenii lor şi angajatorii sunt adesea foarte conştienţi că precontemplatorii au probleme. Când precontemplatorii vin în psihoterapie, adesea fac acest lucru din cauza presiunii sau coerciţiei din partea altora. Rezistenţa la recunoaşterea sau modificarea unei probleme este marca precontemplării.

2. Contemplarea este stadiul în care persoanele sunt conştiente că există o problemă şi se gândesc serios la rezolvarea ei dar nu şi-au luat încă un angajament să acţioneze. Oamenii pot rămâne blocaţi în stadiul de contemplare ani de zile. Contemplatorii se luptă cu propriile evaluări pozitive ale comportamentului lor disfuncţional şi cu cantitatea de efort, energie şi pierdere necesare pentru a-l depăşi. Elementul central al contemplării este analiza serioasă asupra rezolvării problemei.

3. Pregătirea este un stadiu care combină criteriile legate de intenţie şi comportament. În acest stadiu, persoanele intenţionează să acţioneze în viitorul apropiat şi au întreprins fără succes acţiuni în ultimul an. Cei care sunt pregătiţi să acţioneze înregistrează mici schimbări comportamentale, cum ar fi a bea mai puţin sau a contacta profesionişti în îngrijirea sănătăţii. Deşi aceştia şi-au redus problema, nu au atins încă un prag al acţiunii eficace, cum ar fi abstinenţa de la abuzul de alcool. Cu toate acestea, ei intenţionează să întreprindă o astfel de acţiune în viitorul foarte apropiat.

4. Acţiunea este stadiul în care persoanele îşi modifică comportamentul, experienţele şi/sau mediul pentru a-şi depăşi problemele. Acţiunea implică cele mai evidente schimbări comportamentale şi necesită un angajament considerabil de timp şi energie. În stadiul acţiunii, schimbările comportamentale tind să fie foarte vizibile şi recunoscute în exterior. Caracteristicile stadiului acţiunii sunt modificarea comportamentului ţintă până la un nivel acceptabil şi eforturile concertate pentru schimbare.

5. Menţinerea este stadiul în care oamenii depun eforturi pentru a preveni recăderea şi îşi consolidează beneficiile obţinute în timpul acţiunii. Pentru comportamentele adictive, acest stadiu se extinde de la 6 luni până la o perioadă nedeterminată de la acţiunea iniţială. Pentru unele comportamente, menţinerea poate fi considerată a dura întreaga viaţă. Criteriile pentru stadiul de menţinere sunt a fi capabil să rămână fără problemă şi să se angajeze cu consecvenţă într-un comportament nou, incompatibil, pentru mai mult de 6 luni.

Sursa : www.IRPI.ro

Psihoterapia, între mit și realitate

Dacă ceea ce știți despre psihoterapie provine de la televizor sau din filme, este posibil să fi căpătat câteva noțiuni …

Ce este psihoterapia integrativă?

În ziua de azi este recunoscut faptul că aplicarea unor tratamente psihosociale identice tuturor pacienţilor este neadecvată …

În regie proprie

Închide ochii. Imaginează-ti viața ta desfășurându-se pe o scena. Privește-o de pe scaun, din sala de teatru. Fii …